Lacrimi timpurii...

Lacrimi timpurii...


Zori zilei imi tremura franturi de soare-n ploape,deschid ochi si prin panza ochilor privesc spre tine,nu te cunosc...eu unde sunt? tresar si inchid ochii in cinstea ultimei sperante...ultimei sperante de mult pierdute...serul durerii fierbe-n ochii mei si cu puternica dorinta invada prin firele genelor puse ca proapta-n drumul lor,apoi obrajii ...tanjind cu indarare sa-mi atinga buzele,pierdandu-si iuteala focului abia cand se preling usor peste obstacolul barbiei si cad intr-un necunoscut
Ma uit cum dormi si-mi spun eu-lui tampit inca de somn ...doar tu si ale tale principii m-au asezat ca un obiect lipsit de viata, langa un monstru atat de infricosator!Ai sa platesti cu ale tale lacrimi pana cand ochii-mi vor seca de simturi si de lumini si voi deschide cu un zambet de hiena aceasta cusca care ma sufoca...acum ,doar ea ,mulatra si infricosatoare tie ,imi mai tresare-n trupu-mi amortit de simturi prea chinuitoare, o picatura de Speranta!
Ma intareste un neuron, c-o simpla si fireasca stare ,care acum sau poate prea tarziu apare oricui,dar nu apare cu placere !Doar mie ,din pricina fetisurilor tale ,ma face s-o doresc acum mai mult ca si oricand!Of moarte,of dulce sentiment,eliberare,sper sa nu fi si tu la fel de amagitoare si haina ,sper sa apari de dupa coltul nopti, atunci cand nici el si nici cea vinovata de a mea detenta-n patul asta plin de spini,sa nu aiba nici firimituri sau praf de banuiala ca eu ii las si evadez ...zambesc zambesc cu o raceala de mormant dar in tot timpul asta pe fata mea, in clocot ca din jar pornit , au ars sapand adans si inca mai patrund cu al dorului si-al nempliniri-esente din ochii mei lacrimi,lacrimi de foc! Prea lung e drumul si mult prea nisipos! Zabrelele lruginite sclipesc,printre fierul roscat de vremurile lungi disecat,soarele prinde tot mai multa stralucire iar indind o mana si astept sa ma ridici...Hai c-am asteptat destul ,hai tu printesa al intunericului vesnic ,fi sexi si atragatoare,fa-ti dansul sexi si provocator ,tragand acum cu invincibila forta ,apoi prea lin si prea chinuitor, ultimul abur ,a ultimei suflari din a mea viata, adio monstrule de gheata!